Despre dialectica gurilor de împrumut

Regret, dar tot despre Lup(u) va fi vorba. Termenul proxim ni l-ar fi pierdut cu uşurare prin pădurile cele inextricabile, în compania lighioanelor consangvine; cel imediat (unde falimentează bănci şi sucombă sereluri şi unde muşterii se blazează masiv, pe categorii sociale) ni-l bagă tiranic în ochi, ni-l plantează obstinat în timpane şi foarte curînd, am impresia, va începe să ne tragă de mîneci, căci sfînt e – dacă nu ştiaţi – acroşajul contribuabilului pe timp [...] continuare