Către Serj, rîtanul cu epoleţi de la instituţia în care crezurăm

Vreau deocamdată să-ţi spun de aici, din această pagină web, fără a da, desigur, semnalmente relevante, capabile să conducă la identificarea ta expresă: ŞTIU ce ai făcut şi ŞTIU că ai vrea să nu se afle. Ştiu că eşti perfect conştient de faptul că a merge la saună, tu şi ciracul tău, ambii oameni însuraţi, cu neveste acasă, în societatea unor muieri divorţate, nu e deloc o ispravă de comunicat soţiei. Şi, kaneşna, nici COMISIEI DE ANCHETĂ INTERNĂ. Căci prima ar putea să se întrebe cum te-ai luat tu neam cu una din ele acolo (pe care scaun sau lîngă care balustradă, bălosule), iar cea de-a doua, negreşit, te va lua la rost să-i explici cum poate după aşa ceva, un ofiţer, să facă pentru cea pe care a avut-o fie în apă, fie pe pardoseală sau pe unul dintre fotoliile dispuse circular, să facă trafic de influenţă, adică s-o recomande, propriului coleg de serviciu, drept rudă? DE CÎND, SERGICĂ, COITUSUL LA SAUNĂ SE LASĂ CU GRAD DE RUDENIE?!

Te văd aproape zilnic cum traversezi radios strada către instituţia conexă, unde lumea te consideră, probabil, un băiat de ispravă, familist exemplar şi profesionist de treabă. Ţi-aş recomanda să-ţi iei masca în serios, adică să ţi-o însuşeşti epidermic, pînă îţi devine a doua natură (şi poate o dezlocuieşte pe cea primară, de suină nesimţită), altfel s-ar putea să cadă într-o zi: tocmai cînd nevasta şi superiorii te vor îndrăgi mai tare…