Improbabila altitudine
Azi e ziua de naştere a Tatălui meu. Ar fi împlinit, dacă nu dispărea, intempestiv, la numai 44 de ani, 71. A fost un bărbat înalt, de peste un metru nouăzeci, lat în spete dar suplu, cu frunte masivă, ochi mari, expresivi şi buze uşor senzuale: o maşină de iubit… A predat muzică şi desen. Îi semăna mîcăi: era la fel de blînd şi generos, cu un fin simţ al umorului. Nu e cazul, desigur, să exhib biografia, dar îmi stăruie şi acum în priviri imaginea corpului să[...] continuare
Prefabricatele schimbării
Două lucruri, între altele, bat la ochi (că "frapează" e neavenit stilistic aici) în comentariul de care m-am învrednicit cu ultimul meu articol pe anul trecut, publicat în acest colţ de pagină. Îl reproduc (textul cu pricina, fireşte) din exclusive raţiuni de demonstraţie: "Se deduce din text calitatea autorului. Noi care am trait o campanie, recent, hidoasa si pur comunista suntem satui de asemenea pozitii, pot sa le numesc, scandaloase. Pana si vocabularul e propri[...] continuare
Păi dacă îţi spun acum ceva despre mine