Fiara de rigoare

Este evident că mîine, adică azi, dacă ar fi să anticipez puțin cronologia (pentru cuvenita, deși cam ipocrita simutaneitate a scrisului cu trăirea), apele se vor despărți de uscat, iar grîul se va alege, univoc, de neghină. Și într-un caz (alegerea, mult rîvnită personal de prezidențiabil și exasperant indusă mediatic, fie vorba între noi, mai ales în ultimele zile), și în celălalt (rateul, dat ca aproape sigur de oponenți și sceptici, cu rictusul inerent și luciul oracular de rigoare în priviri, pentru că nimic de la o vreme nu se lasă pe plaiurile noastre însorite fără niscai fanatism). Victorie aşadar sau eșec (cincizeci la cincizeci, vorba actualului președinte al Partidului Democrat), certitudinea se va distila astăzi în egală măsură, iar măștile (actorilor politici, cum le place dumnealor să se dezmierde, har lingvisticii că ne-a înzestrat cu eufemisme) vor cădea într-un mod pe care îl văd de pe acum inexorabil.

Căci Marian Lupu, în afară de calitatea grozav de seducătoare pentru orice spot, de măr al discordiei, a căpătat din aprilie încoace, din revelaţie în revelaţie (conferinţe de presă, apariţii pe micul ecran, declaraţii, dar mai cu seamă, mustind de atîtea înţelesuri, vizite ba în Răsărit, ba în Apus), şi valoarea unei excelente hîrtii de turnesol. E, fireşte, un delict de gratuitate încercarea de a anticipa consecinţele - chiar pe termen scurt - ale unei sau celeilalte soluţii pentru care va opta în ziua de 7 decembrie Parlamentul Republicii Moldova. Însă retrospectiv învăţăminte se vor putea trage, cred, berechet.

Să luăm deocamdată varianta eşecului. Nu doar pentru că pare mai probabilă (măcar că Ţurcan se tot sumeţeşte s-o facă pe dizidentul în chingile PCRM, lăsînd impudic să i se întrevadă disponibilitatea unui vot în favoarea fostului tovarăş de idei, "trădător şi carierist", cum l-a taxat Tătucul), dar şi fiindcă este (bine: ar fi!) incomparabil mai senzaţională. Cît prinos de adevăr o avea? Aş răspunde printr-o digresiune cu tîlc.

Marian Lupu ni s-a confesat acum nu demult, în cadrul unei emisiuni de televiziune, că programul democraţilor moldoveni ar coincide într-o proporţie de tocmai 95 la sută (!!!) cu programul PCRM. O să mă mir cu portavocea PLDM, Constantin Tănase (citat in extenso, pentru caracterul principial şi deci ireductibil al zeflemelei): "Care-s cele cinci procente ce-i deosebesc: sacralitatea Papei de la Roma sau existenţa vieţii pe Marte? Dacă programele PD şi PCRM coincid în proporţie de 95%, de ce Lupu nu acceptă propunerea comuniştilor de a forma o coaliţie de centru-stînga? E clar de ce: după cele întîmplate, comuniştii nu vor accepta niciodată candidatura lui Lupu la funcţia de preşedinte. Deci, asta îl preocupă pe Lupu - fotoliul prezidenţial ce poate fi obţinut doar în cadrul acestei Alianţe. De aceea Lupu îşi permite să joace dur, să atace, să insinueze şi chiar să-i şantajeze pe colegii din AIE. În aceeaşi emisiune la TV7, el s-a lăudat că avut o reacţie «dură» la declaraţia premierului Vlad Filat vizavi de renunţarea la neutralitatea RM, a lui Mihai Ghimpu despre ieşirea din CSI şi a lui Iurie Colesnic despre Istoria Românilor".

Nu e aici, insist, o pasageră umoare de editorialist (nici nu are cum să fie în condițiile servituții cu moț echidistant!), ci o sigură idiosincrazie exponenţială. Adică replica trebuie considerată în ponderea ei de comunicat oficial, la nivelul PLDM. Pe o treaptă în jos a echivalenţelor stă, imună la iluzii, conştiinţa multiplelor riscuri de imagine pe care le comportă un prim-ministeriat întins pe toată durata mandatului. Pînă și succesul (dar cine îl garantează în condiții de criză economică și precaritate geopolitică?!) sastisește, darămite iminentele măsuri de austeritate și nu mai puțin probabila uzură în războiul intestin cu fîrtații de coaliție. Aidoma fierului, gloria trebuie… reinvestită cît nu s-a demonetizat. Considerentul acesta străbate fără echivoc în citatul de mai sus și, în traducere pre limba calculului politic, nu poate însemna altceva decît undă verde (cu sintagma apropriată de PLDM în cele două campanii electorale) anticipatelor din care Filat ar ieși (mult mai) întărit.

Chiar dacă o să cadă, ipoteza aceasta rimează aproape impecabil cu lipsa de consistență a prezidențiabilului: produs de laborator, crescut departe de bătăliile financiar-politice prin care au trecut capii PLD și PL. Carismaticul poliglot ar fi trebuit dublat chiar în noaptea aceasta de o fiară pragmatică…