Îngheţul cel de pe urmă…

Situaţie delicată, chiar uşor penibilă, dacă luăm deontologia în serios (nu peste picior şi nici în băşcălie): cum e să fii editorialist de maximă vizibilitate şi constrîns prin raţiunea însăşi a preocupărilor să priveşti critic prestaţia puterii, să-i denunţi, cînd e cazul, impostura ori amatorismul, să-i amendezi trocurile mai mult sau mai puţin oneroase şi să ai, în acelaşi timp (ah, această simultaneitate de valori: doar în ţara verilor, cumetrilor şi naşilor mai e posibilă), fiu în guvern! Să fii director de publicaţie – reputată prin intransigenţă – şi, indiscernabil, părintele unui ministru care, anterior, a pledat, ca avocat (chestie de CV, te pomeneşti!), cauza unor interlopi siniştri…

Aşa că tot aştept, de cînd biruit-a AIE-ul (chit abia mîine se va pune, în fine, de un preşedinte), să văd cum înaintemergătorul pogoară, în pedagogic duh humuleştean, pe sfîntul Neculai din cui, cum poziţionează cu luare aminte calul bălan şi îi aplică democratic şi echidistant progeniturii sale corecţia indispensabilă, măcar din raţiuni profilactice, dacă nu pe bună şi imparabilă dreptate. Chelfăneala aplicată unuia de-al casei băgînd, zic muscalii, frică în străin, fiind, deci, instructivă…

Cum proba de obiectivitate (OZN-ul pe care toate publicaţiile de la noi, şi probabil de pe aiurea, pretind a-l fi văzut şi chiar pipăit) întîrzie, ne mulţumim cu urecheala acum doar a primarului (căci şi-a depus mandatul de parlamentar) Dorin Chirtoacă. Un sarcasm mai mult decît concludent, boieri dă pă lîngă monitoare, dacă ipoteza că „Timpul” şi al său proprietar subzistă (discret, of curse) din mila lui Filat cel impetuos şi a PLDM-ului său. Care PLDM, tot conform unei ipoteze (la fel de recurentă ca şi cea amintită), nu e tocmai încîntat de colegul de coaliţie PL şi, alături de PCRM, care speră, în cazul unor alte anticipate, să-şi redobîndească electoratul plecat cu Lupu la PD, trage şi el nădejde că după un eventual nou scrutin actualul interimar semicaraghios şi cvazimitocan (Mişa, ca să mă exprim hipocoristic) nu-i va mai aduce formaţiunii sale acelaşi număr de voturi. Chestii, socoteli! Dar vorbeam de sarcasm. Iată-l, în chip de sugestie a unor idiosincrazii în sînul AIE, negate iezuit de capii săi (care joacă vîrtos coeziunea şi solidaritatea), răzbind însă cînd printr-o supapă, cînd prin alta: „De vreo săptămînă, cînd deschid computerul, pe ecran îmi apare chipul adolescentin şi voios al lui Dorin Chirtoacă, descheiat sexy la gît, la vreo doi-trei nasturi” („Timpul”, 3 noiembrie 2009)…

Ho-pa! Păi, acum cîteva luni, mai cu seamă în perioada cînd ghioceii se pregăteau să străpungă armura zăpezii (nume de cod ad-hoc al primei campanii electorale…), afirmaţii din astea ar fi sunat, nici vorbă, ca o blasfemie; şi vai de biet emitent, atunci, în coloanele presei de opoziţie, inclusiv ale „Timpul”-ului: ar fi fost etichetat pe loc drept emanaţie ticăloşită e criptocomunismului moldav, drept scelerat, coadă de topor, mercenar ş.a.m.d. Constantin Tănase însuşi l-ar fi „tranşat”, nici una, nici două, cu pricepere şi dexteritate întru catalogare. Fiindcă junele edil avea, încă mai avea o valoare de simbol, putea să adune, ca într-o oglindă, reflexele atîtor aspiraţii, era (nu cruţ nici eu, precum vedeţi, tropii) încarnarea unei irepresibile aspiraţii de schimbare, un idol, ca să fiu în deplină concordanţă de termen cu amploarea apoteozei electorale.

Dar şi idolii cad în desuetudine. Persiflarea temutului (dar nu şi teribilului: pînă la cota aceasta ar mai fi) editorialist e semn indubitabil că uriaşul credit de care fruntaşul liberal se bucura încă astă primăvară s-a cam topit: locul entuziasmului goliardic l-a luat proza diurnă şi concretă. Între altele, nevoia de a umple la timp radiatoarele chişinăuienilor cu apă caldă, punînd în fine – şi practic! – buna pronunţie şi cravata legată impecabil în acord cu fapta. Altfel zis, comutînd de pe elocuţia pură (şi gratuită…) pe eficienţa palpabilă: ce-i în ţeavă, nu-i (doar) promisiune…

Efort pentru care mai trebuie să te ţină cureaua: „Cei cu memorie bună afirmă că aşa ceva se întîmplă pentru prima dată în ultimii 15 ani, cînd locuinţele nu-s conectate la sursa de căldură, cînd mercurul a coborît sub zero grade”. Metonimie, în fond, a AIE-ului, primarul general al capitalei încasează, teamă-mi-i, un şut premonitoriu, care stă să se extrapoleze la scara întregii coaliţii: „În noaptea aceasta au fost şase grade sub zero, computerul meu a prins brumă şi prin spuma asta vineţie se vede chipul junelui primar Chirtoacă, descheiat la gît”…