Eseu asupra agoniei
Ceaţă deasă ca laptele pe lac şi prin împrejurimi: o agonie a verii, sfîşiată nemilos de toamnă, un sol hibernal, dar şi un agent în acelaşi timp de dor de tine şi de vremurile noastre dulci, cînd mă trezeam dimineţile cu pletele tale şiroindu-mi peste piept…
Păi dacă îţi spun acum ceva despre mine