“DINSPRE ŞPALT SPRE HOMER…”
JURNAL 1997 I Miercuri, 5 martie [...] Este, fără îndoială, un spirit cultivat şi are meşteşugul cuvintelor. Ceea ce a făcut, însă, este operă de cerebralitate, genuinul e absent. Personajul din poezie denotă, am impresia, un imens complex de emulaţie în raport cu modelele optzecismului romînesc. S-a observat bine: N.L. este varianta basarabeană a lui Mircea Cărtărescu. Procedeele sunt aceleaşi şi acelaşi e spiritul ludic şi experimentator. Nimic nou ca tehnică şi scriitu[...] continuare
Despre Ceauşescu, interogativ
N-am cum să neg: vremea jurnalismului literar, cum spune undeva (în „Dilema veche”, bineînţeles) Mircea Vasilescu, a trecut, dar tot te-nfiorezi atunci cînd, printre rîndurile anodine, scrise lăbărţat, sau după desişul de gafe şi expresii improprii (efect, desigur, al unei prea îndelungate aserviri idiomului slav, infuzat deja în structuri şi grevîndu-ne de acolo mentalul), dai de pulsul personalităţii, simţi respiraţia caldă a unei entităţi. Oh, dar nu stau să observ[...] continuare
Capul lui Moţoc, din nou!
„Explozia urii”, titrează, cu litere albe, mari, pe un fundal negru ca smoala, „Jurnal de Chişinău”, în vinerea de după deflagraţia din centrul Chişinăului. Din Chişinăul unei foarte curioase mutaţii morale, m-ar tenta să adaug, în chipul unei teze către care par a se îmbulzi, delaolaltă, fapte şi idei, consideraţii etice şi – horribile dictu! – raţiuni politice, în aceste zile străbătute val de angoase şi incertitudine, sabotate cînd de un scepticism virulen[...] continuare
Eseu asupra agoniei
Ceaţă deasă ca laptele pe lac şi prin împrejurimi: o agonie a verii, sfîşiată nemilos de toamnă, un sol hibernal, dar şi un agent în acelaşi timp de dor de tine şi de vremurile noastre dulci, cînd mă trezeam dimineţile cu pletele tale şiroindu-mi peste piept… [...] continuare
Păi dacă îţi spun acum ceva despre mine