Mic intermezzo despre cum se poate supăra cîteodată satul pe văcar…
Unde dai şi unde crapă! N-aş fi admis niciodată că inadecvarea la un text poate lua proporţii atît de halucinante. Pentru că e ceva de - cum să zic? - vis urît să descoperi că vorbeşti în golul percepţiei; sau că ceea ce spui se înţelege complet altfel decît scontai şi că, spre a anticipa puţin, un "of" rostit fără ipocrizia de protocol (absolut contraproductivă, de altfel) îţi poate deveni, una, două, abominabil cap de acuzaţie! Nu cred (îmi reiau ideea) [...] continuare
Da ladno!
Sper că într-o bună zi (şi la o distanţă măcar confortabilă de scăpătat!) birui-va gîndul să scriu ceva – cu cap & coadă – despre presa noastră. Aşa peticită şi rudimentară, cum se ni se înfăţişează uneori, frecvent peltică şi, vai, constant agramată, plăcîndu-i livreaua mai mult decît apostolatul şi cuminecarea aspră (primum arginţii şi deinde palidele ideative, spre a-i rezuma crezul), ea a străbătut totuşi, timp de douăzeci de ani, prin deşertul t[...] continuare
Păi dacă îţi spun acum ceva despre mine