şi noi am putea merge prin ţara asta de pene albe…
|
Mariei şi noi am putea merge prin ţara asta de pene albe ne-am putea ţine de mîini de ce nu am luneca pe străzi lăturalnice prin ganguri reci ne-am putea lipi de pietrele interbelice ne-am lăsa impregnaţi de mirosul lor literar am survola calendare vechi tarabe multicolore sau poate ne-am mulţumi cu borul vreunei pălării tu ai întreba cu neprefăcută uimire: ale cui sînt cojile? ale cui merele? a cui grămăjoara aceasta de seminţe sub clarul de lună? şi nu va fi nimeni să se prindă că pe-aici fîş printre frunze uşurel pe coaja copacilor lin peste acoperişurile adormite au trecut două idei umede şi silenţioase… |
 |
Păi dacă îţi spun acum ceva despre mine
http://www.barometrubasarabean,blogspot.com
intradevar…dulci amintiri…si ce daca?!totusi am gasit aceasta ideie in ultimele rinduri din iediea amintirilor care doresc a nu fi uitate de…cineva….sub clar de luna exista doua suflete gemene ce nu-si gasesc locul in aceasta lume plina de uscaturi…insa exista o infinitate de ginduri,de exprimari usoare care te fac sa te adincesti in infinitul trairii…a unei fiinte…care totusi mi-o amintesc…care este rodul acestor seminte…ar fi oare raspunsul acestor intrebari care par a fi absurde,insa sunt destul de patrunzatoare. Baroul palariei ar fi are de ajuns pentru doi,sau acea colorare de edei care o poti oferi…?!plimbari de seara, o adormire totala,doar eu si tu …ar fi de ajuns?!e pre putin sa spun cit de “pufoasa si alba” ar fi viata…zilele trec,anii trec, orele se scurg in sir…iara tu te inhibi intr-o adinca cartecare pe rasfoieste si deapana usor dulcele amintiri si frumoasele clipe…totusi nu regret ………………………………………………cu mult respect,Alina
Te felicit.
Ma bucur.
Scrie.
m.sl.