„Noi am spus-o clar şi răspicat: obiectivul nostru major este Moldova fără Voronin şi fără comunişti şi în continuare ne ţinem de acest obiectiv”

Există, cu siguranţă, şi o poetică a spontaneităţii, a stilului natural, nud, dacă s-ar putea spune, o poetică a cuvîntului liber, ascultînd, vorba lui Arghezi, doar de pasul cugetării şi de capriciile oralităţii, departe de rigorile sintaxei şi de normele care, uşurînd comunicarea, falsifică în schimb genuinul, mistifică identitatea elocutorie…

În contul acestei poetici inserez acum un interviu vechi de aproape un an, luat lui Mihai Godea, pe atunci doar prim-vicepreşedinte al PLDM (azi şi parlamentar), venit, pe la mijlocul lunii august (un august tot atît de torid ca şi acesta, în treacăt fie zis), la Ungheni pentru a supraveghea lucrările unei conferinţe. Evident, nu aveam cum şti în acele zile ce va urma şi mă îndoiesc sincer că în mintea cuiva – eminenţă cenuşie, of course – se prefigura, de pildă, incendierea Parlamentului, ca să nu mai pomenesc de recent încheiatele anticipate – exerciţiu de premoniţie interzis pînă şi Creatorului… Totul era, mă surprind în aceste clipe, oarecum auroral, entuziasmant, respira încredere, avea puritatea începutului (dar şi candoarea lui).

Curioasă, pentru mine, privilegiat de meserie (a pune întrebări e, oricum, mai puţin primejdios decît a formula răspunsuri), a fost coerenţa interlocutorului meu, capacitatea lui de a replica limpede şi fără ezitări (fireşti, la urma urmei), ca şi cum ar fi premeditat totul, demult. Interviul e totuşi tale-quale, transpus din realitatea celor cîteva minute petrecute la o masă în „Magadan” (onomastica, hélas!), într-o atmosferă încinsă şi asurzitoare. N-am omis şi n-am adăugat nimic, convins că în politică, mai ales, trebuie să ne asumăm nu doar ideile (cîte le avem), ci şi dicţiunea lor. Condiţia omului public diferă, cred, substanţial de cea a muritorului obişnuit: spoturile stau nemişcate pe el şi, dacă nu rezistă, dacă – aşa cum se întîmplă frecvent în lumea noastră – clachează, atunci e musai să dispară, de preferinţă pentru totdeauna. Iar dacă totuşi rămîne în picioare şi ambiţionează a ocupa prim-planul, e datoria lui de nobleţe să compară ochilor noştri fără sulimanurile mistificatorii. Destul cît l-am suportat pe tătucul Brejnev, vrem în fine un politician genuin, care să vorbească vorbe proprii şi să comunice idei filtrate şi de neuronii săi…

Mihai Godea, vreau să spun, e genul acesta de politician: cult şi apt a se exprima, cu lecturi probabil solide şi cu o dexteritate remarcabilă a dialogului. L-aş vedea, nu rîdeţi, la succesiunea Legislativului: pare un negociator mult mai fin decît Lupu (cu trena dezerţiunii după el şi mişcîndu-se încă într-un imens con de ambiguitate!) şi incomparabil mai ferm decît s-a dovedit antecesorul…

− Domnule Godea, acum fără complezenţele la care te constrînge rampa, presiunea unui public etc.: cum apreciezi, de la înălţimea poziţiei pe care o ai în cadrul partidului, prestaţia organizaţiei teritoriale Ungheni a PLD?

− Eu cred că colegii de la Ungheni au depus un efort enorm pentru crearea şi consolidarea organizaţiei teritoriale. Pentru că, aşa cum s-a remarcat şi în cadrul conferinţei de azi, lucrul s-a început pe un teren viran, pe un loc gol. Oamenii s-au mobilizat. Şi dacă la ora actuală avem constituite 24 de organizaţii primare din cele 33 de primării ale raionului Ungheni, eu cred că este un succes pentru un partid care activează de un pic mai mult de jumătate de an aici, în raionul Ungheni. Este foarte adevărat că acest lucru ar fi fost imposibil fără capacitatea de mobilizare a colegilor de la Ungheni pentru realizarea acţiunilor lansate de PLD, inclusiv aici la Ungheni. Şi aş aminti campania pentru iniţierea referendumului privind modificarea Constituţiei, la capitolul alegerea preşedintelui şi formarea Parlamentului, şi mai ales campania pentru urgentarea semnării Convenţiei privind micul trafic la frontieră. Pentru că raionul Ungheni intră integral în zona de frontieră, indiferent care ar fi rezultatele eventualelor negocieri. Pentru că regulamentul Comisiei Europene prevede o rază cuprinsă între 30 şi 50 kilometri de la frontieră: suficient pentru ca întregul raion să intre în zona de fontieră. Ceea ce am văzut pe parcursul timpului, deci în aceste şapte, opt luni de cînd activează organizaţia teritorială Ungheni, şi chiar astăzi la conferinţă: avem o echipă consolidată. Sigur că este loc pentru mai bine. Cel mai important este calitatea oamenilor din sate, care s-au implicat în activitatea partidului. Ceea ce mie personal îmi dă încrederea că, cu eforturi comune, o să reuşim şi la Ungheni să transmitem şi mesajul partidului, şi obiectivele noastre programatice, şi să întrunim şi sprijinul cetăţenilor pentru opţiunea liberal-democrată. Ziceam, este loc pentru mai bine, pentru că oraşul Ungheni este un veritabil centru şi economic, şi de cultură, dincolo de veleităţile administrative pe care le are, şi din acest considerent eu cred că trebuie să ne concentrăm mai mult în convingerea oamenilor, în atragerea personalităţilor de valoare în organizaţia orăşenească Ungheni a Partidului Liberal-Democrat.

− Vorbeai de capacitatea de mobilizare. Dar capacitatea aceasta, ea, nu este oare coroborată, bine coroborată, aş adăuga, cu o altă capacitate, aşa-zicînd pecuniară?… Fiindcă e cam greu de admis că o atare performanţă – timp şi număr de organizaţii primare constituite – ar fi fost posibilă fără un apreciabil suport financiar.

− Eu trebuie să-i dezamăgesc pe cei care răspîndesc zvonurile cum că PLD ar utiliza forţa banului pentru a convinge oameni. Zic, vreau să-i dezamăgesc, pentru că oamenii aderă din convingeri la formaţiunea noastră. Eu cred că echipa care stă la cîrma partidului şi modul nostru de a acţiona sînt cele mai tari argumente pentru convingerea oamenilor. Am zis că sîntem un partid de tip nou, un partid care venim să acţionăm, nu să comentăm şi reacţionăm la acţiunile altora. Sîntem un partid care ne formulăm obiectivele şi strategiile în corespundere cu problemele reale, cu care se confruntă oamenii. Şi acest lucru eu cred că i-a făcut pe mulţi să-şi determine opţiunea în favoarea noastră. Asta e şi explicaţia de ce oamenii vin la PLD.

− Prezenţa masivă, în sală, a tinerilor pare un semn de vitalitate. Dar e totuşi, cred, un semn înşelător: lipsindu-le experienţa, poziţia socială, banii, în sfîrşit. Cîtă miză puneţi pe un asemenea efectiv? Nu admiţi oare că PLDM-ul se confruntă, uşor, în aceste momente, cu problema calităţii membrilor săi sau, ca să nu pară un afront, cu problema ponderii lor sociale?

− Cînd am intrat în sală, am fost şi eu surprins de mulţimea tinerilor care asista. Stînd în prezidiu, am observat că majoritatea din ei nu sînt membri de partid. Şi acest lucru m-a bucurat, pentru că tinerii care au venit – au venit să vadă ce-i cu acest partid, să asculte, să-şi dea seama dacă pot opta în favoarea noastră sau nu. Faptul că nu au plecat din sală, că au rămas pînă la finele conferinţei îmi dă încrederea că am rămas atractivi pentru ei. Pentru că din toţi tinerii care erau în sala unde a avut loc conferinţa cred că douăzeci la sută erau membri de partid. I-am văzut după felul cum votau cu mandatele.

− Aş vrea să te întreb în replică (şi uşor, poate, perfid): de ce n-au venit, tot cu privitul, şi anumiţi reprezentanţi ai patronatului? Şi, de ce nu, chiar şi ai administraţiei publice locale?…

− Cînd ne referim la administraţia publică locală, trebuie să spun că primarii, membri ai PLD, au fost la conferinţă. Consilierii locali, membri ai partidului şi simpatizanţi, au fost de asemenea. Cît priveşte administraţia oraşului Ungheni, conferinţa a coincis cu o sărbătoare frumoasă – aniversarea oraşului. Administraţia locală a fost invitată să participe, dar e de la sine înţeles că primăria a fost mult prea ocupată cu oaspeţii care au venit în oraş.

− Apropo, cum vă raportaţi, aici, la conducerea amenistă a oraşului şi raionului? Pun această întrebare, deoarece ai remarcat, întrucîtva caustic, după cum mi s-a părut, cum că, iacătă, măcar sărbătoarea a urnit edilitatea să dea cu mătura pe trotuare…

− Da, pentru că îmi amintesc cum arăta oraşul acum douăzeci de ani. Şi era un oraş foarte îngrijit şi foarte curat. Şi dintotdeauna mi-am dorit ca Ungheniul să fie exact aşa cum a fost el în imaginea copilăriei mele. Cît despre raportare, noi, evident, nu participăm sub nici o formă la administrarea oraşului şi a raionului, deci nu avem raporturi de colaborare pentru promovarea unor decizii. Dacă ar fi existat o atare situaţie, lucrurile ar fi fost mai evidente. În rest, în relaţia cu AMN-ul ne conducem de poziţia generală a PLD. Noi percepem Alianţa „Moldova Noastră” ca un eventual partener. Nu în zadar am lansat iniţiativa privind crearea consiliului pentru dialog şi cooperare între partidele de opoziţie şi am adresat-o Partidului Liberal şi Partidului Alianţa „Moldova Noastră”. Răspunsurile ne-au surprins, este adevărat. Noi am luat act de decizia forurilor conducătoare ale acestor partide că vor merge singure în alegerile parlamentare şi tocmai de atîta nu le-am propus o alianţă electorală sau un alt mecanism de colaborare decît instituirea unui cadru de comunicare şi de coordonare a acţiunilor. Iată că colegii noştri pe segmentul de dreapta al opoziţiei au respins şi această iniţiativă. Este dreptul dînşilor. Eu cred că loc pentru discutarea în continuare a acestor idei este. Dar, referindu-mă direct la administraţia publică locală de nivelul I şi II de aici de la Ungheni, eu cred că noi vom monitoriza în continuare foarte atent tot ce se întîmplă aici şi vom face publică poziţia PLD în raport cu ceea ce se întîmplă în administrarea oraşului şi a raionului.

− Sună ca un avertisment uşor voalat… În context: ce obiective îşi propune Partidul Liberal-Democrat aici în raion?

− În primul rînd, vrem să consolidăm organizaţia teritorială a PLD prin fortificarea organizaţiilor primare. Obiectivul nostru este să constituim organizaţii primare în toate unităţile administrative de nivelul I şi să consolidăm organizaţia teritorială în aşa fel, ca să putem participa nemijlocit la procesul de luare a deciziilor la nivel raional prin iniţiativele pe care le vom lansa, prin presiune, de ce nu, dacă vom vedea că Consiliul Raional nu ţine cont de probleme care sînt reale în raion, de interesele cetăţenilor ş.a.m.d. Este foarte dificil să-ţi promovezi anumite idei pe care le ai în condiţiile în care nu ai o fracţiune a partidului în Consiliul Raional, dar există şi alte pîrghii: prin presiunea socială, prin mobilizarea cetăţenilor, prin acţiuni publice menite să atragă atenţia administraţiei publice locale că există probleme şi aceste probleme trebuie rezolvate sau merită a fi luate în considerare.

− Domnule Godea, cu un efectiv, în zonă, aproape nesemnificativ (circa 700 de membri), ignoraţi, aş putea spune, de patronat, dar şi, în bună parte, de administraţia publică locală, cu aparenţele astea, cum să zic?, de uşoară precaritate, căci asta ar fi impresia unui ochi neavizat, de ce se teme atît de tare guvernarea de PLD, judecînd după şicanele la care v-au fost şi vă sînt, în continuare, supuşi membrii?

O să răspund în două reprize. Prima: şi cu un asemenea număr de membri poţi să faci multe lucruri bune. Pentru că dacă faci un simplu calcul matematic, avem cam douăzeci de membri pentru o unitate administrativă de nivelul I, pentru o primărie. Ceea ce ar fi suficient. Noi nu ne oprim aici, dovadă este şi prezenţa masivă a invitaţilor care au rezistat pînă la finele conferinţei şi nu au plecat din sală. Interesul faţă de formaţiunea noastră este în creştere. Am zis: metoda noastră de convingere rămîne unica: acţiunile pe care le lansăm şi mobilizarea cetăţenilor. A doua: după preluarea puterii de către Partidul Comuniştilor, opoziţia a intrat la apă. Practic, doi ani de zile, ei s-au bucurat de linişte totală. Opoziţia era demoralizată. Ei nu au avut probleme în guvernare. Problemele, la un moment dat, au început să fie create de PPCD prin acţiunile de masă pe care le-au organizat ei prin 2002-2003…

− Cu căţăratul prin copaci…

− Cu căţăratul prin copaci, cu Oraşul Libertăţii, cu multe alte chestii interesante… Eu cred că comuniştii au înţeles un lucru extraordinar: anihilarea opoziţiei creştin-democrate se poate face eficient prin atragerea lor la guvernare. Ceea ce au şi făcut. Deci, au închis gura creştin-democraţilor prin distribuirea unei părţi de ciolan şi atragerea lor la guvernare. Cealaltă parte a opoziţiei, aşa cum am spus-o şi la lansarea partidului, reprezintă o clasă politică perimată, o clasă politică depăşită de timp, care nu mai răspunde nici rigorilor timpului, nici aşteptărilor cetăţenilor şi nu prezintă pericol pentru actuala guvernare. Noi am pornit-o ca un partid energic, ca un partid care nu este şantajabil prin oamenii care îl formează, nu este dispus să negocieze părţi de ciolan cu această guvernare. Noi am spus-o clar şi răspicat: obiectivul nostru major este Moldova fără Voronin şi fără comunişti şi în continuare ne ţinem de acest obiectiv. Pentru că comuniştii au recunoscut în noi un duşman de moarte, un oponent redutabil şi se comportă ca atare. Iar anvergura acţiunilor noastre sigur că a speriat guvernarea. Pentru că ei timp de şase ani, de la acţiunile PPCD-ului, n-au mai avut asemenea dureri de cap. Din acest considerent, reacţia lor este una bolnăvicioasă, este una care vine din felul lor de a fi, dar care, trebuie să spun, nu ne sperie. Pot ei să facă orice: noi sîntem siguri de poziţiile noastre, ştim că ceea ce propunem noi este în totală corespundere cu aşteptările cetăţenilor, avem sprijinul cetăţenilor pentru ceea ce facem şi vom merge înainte.