Nil mirari!

  Stau, vorba unui bătrîn doctor în litere, şi mă întreb: oare ce bolborosea în mintea Săşukului – creştin, ortodox şi, probabil, român, dacă o mai vrea AMN-ul – atunci cînd le ridica atît de servil, cu dexteritatea unui lacheu versat, mingea la plasă unor secte transoceanice? El, om de stat, dragă, doamne! Urmaş de-al lui Ştefan, cum ar veni!

Unde a văzut Excelenţa sa de carton ca primarul baptist cutare să-şi convoace concitadinii (şi implicit coreligionarii), sub auspiciile însemnelor oficiale, care angajează statul,  la un show cu pomeni pus la cale (să zicem prin inversiune, ca să ajungă şi la cel greu de cap) de ortodocşi? Care iehovist cît de cît conştient ar face pe sine – şi pe mandatul ce i s-a încredinţat – într-un asemenea hal? Or, ăştia, luaţi aminte, nu-s de colea, că n-ar fi de mirare, ci chiar din lumea lui politically correct! Iese că sfîntul Ambrozie al nostru este mai penticostal ca alţii, pupa-l-ar ONU pe măciulie!

S-ar zice că o atît de largă toleranţă e semn de mare înţelepciune, de spirit deschis, de creier destupat. Mă rog! Dar cînd mă gîndesc la falnicii arbori din preajma stadionului, tăiaţi astă vară pentru a spori numărul beţivilor ce vor fi chemaţi peste doi ani să-l voteze cu cinzeaca pe nepotul lui Bachus; cînd îmi închipui că ar fi putut să ajute nişte nevoiaşi, vreun copil bolnav, vreo mamă disperată de sărăcie, o grădiniţă, la urma urmelor, în loc să bage aproape 15 mii de dolari în curul uşii culisante cu senzor de mişcare, ca să nu ostenească, vezi, Doamne, mîna Infantei la accesul în feudă; cînd îi văd pasele pe care le face regulat propriei firme din poziţia în care l-am cocoţat ca nişte tembeli ce ne-am dovedit, nu ipoteza înţelepciunii mă vizitează, ci chiar certitudinea cinismului bine combinat cu lipsa crasă de caracter. Ăsta ne reprezintă! Ăsta  se bate acu’ pentru bunăstarea şi demnitatea noastră!

E clar că, la o săptămînă înainte de scrutin, Belipcan&Co. au simţit nevoia să bîjbîie niscai liste cu pensionari –  neelectoratul lor. Că Dumnezeu te ajută, dar voturi nu-ţi dă. Numai că tocmai în materie de onoare confesională şi administrativă nici un scop, cît de evropienesc, nu poate scuza mijloacele, dhragi tohvarăşi!

Este cumplit, bineînţeles, să n-ai de-o pîine la bătrîneţe. Dar cînd şi popa al tău, căruia îi cari de unde nu ai, căruia îi dai şi de sănătatea celor vii, şi de odihna celor drepţi, cînd individul acesta mustind de calorii umblă cu mărsul şi face agitaţie pentru canalia liberală, vorba lui Eminescu, în loc să-şi împartă tainul cu cei săraci, cum scrie în Carte, de ce ne-ar mai revolta să-l vedem pe creştinul ortodox ajuns la mila sectantului? Şi stat, şi cler ostenind pentru binele turmei…