Pe muchie de cuţit

Ce ne va aduce ziua de 5 aprilie? Vom avea, ca şi pînă acum, un guvern comunist, o majoritate roşie în parlament? Pronosticurile sînt rezervate, deşi nu creditează în exces nici partea cealaltă. Constantin Cheianu, de pildă, în „Timpul” (din 13 martie), susţine că actuala campanie „nu avea mari învingători”. Ne vom pomeni, în schimb, potrivit editorialistului, cu nişte „foarte probabili mari învinşi”. Şi nu e vorba (cel puţin în măsura în care se aşteaptă unii) atît de PCRM, cît, mai ales, de PPCD. Iată, aproape sigur, adevăratul perdant al actualei campanii. Spun „aproape” deoarece, într-o zonă ca a noastră, dominată de un regim politic lipsit de scrupule, e un delict de ingenuitate să mizezi sută la sută pe loialitatea, pe fair-play-ul celor care vor număra voturile. Discreditat pînă la ultimul matrapazlîc, cu arama genuină pe chip, Roşca afişează, în continuare, mult aplomb, are aceeaşi replică promptă şi cinică, acelaşi tupeu. (Recenta confruntare televizată cu Dorin Chirtoacă a fost de tot deliciul, în latură spectaculară, cel puţin). Comportamentul acesta derutează pînă şi pe observatorii hîrşiţi. Deşi în presa noastră s-a strecurat mai demult ideea că lui Iurie Roşca i se pregăteşte un post de ambasador în una dintre fostele republici baltice (departe de gura fiscului şi de caninii procuraturii, cum ar veni), aroganţa micului furer induce, metodic, ideea unui troc în clipa „x” a distribuirii voturilor. S-ar putea, adică, să-l revedem din nou în legislativ, chiar dacă în sală, printre cei pe care îi bălăcăreşte azi în cel mai pur stil CVT.

Oricum, viitorul raport de forţe e în mîinile celor aşa-zicînd mici: partidele cu şanse minime de accedere în parlament. Eminenţele cenuşii ale generalului nu puteau să nu-şi dea seama că de-ar fi fost doar cei opt ani de guvernare la mijloc (fără gafele, inconsecvenţele, tranzacţiile oneroase şi, adesea, lipsa crasă de competenţă), imaginea PCRM tot s-ar fi erodat. Trebuie admis, prin urmare, că şi-au luat măsurile de rigoare. Şi aici zvonistica – un fel de underground al politicului – merită consultată, dacă scrupulele ne opresc s-o credem pe cuvînt. Măcar şi pentru faptul că pe culoare şi în culise adevărul umblă nemachiat. Partidul Democrat, Partidul Social-Democrat, Uniunea Centristă şi, evident, PPCD sînt, aşadar, potrivit tîrgului, măştile încă majoritarilor. Cu alte cuvinte, şi Diacov, şi Braghiş, şi chiar Tarlev, aşa urgisit cum s-a dat de Voronin în cei şapte ani de prim-ministeriat (Roşca subînţelegîndu-se, fireşte), se vor coaliza, dacă trec de pragul celor 6 la sută, cu actualul partid de guvernămînt.

Acu’, atenţie, că păşim voios în spaţiul de interferenţă al bunului-simţ cu cabalistica şi al matematicii cu sociologia. Dacă luăm de bună moneda pe care ne-o oferă, în ultimul număr al „Jurnal-ului de Chişinău”, Petru Bogatu (şi e vorba de un editorial care trece aproape imparţial în revistă prestaţia de pînă în prezent a competitorilor noştri electorali), PCRM „va întruni, pesemne, 25-28 la sută din sufragii”. Cota ar fi impusă de pierderea anuală, cu începere din 2005, a cinci-şase la sută din susţinători. De altfel, supoziţia aceasta se verifică uşor şi prin analiza trecutelor locale. Cum partidele de centru-dreapta (Partidul Liberal, Partidul Liberal-Democrat şi Partidul „Alianţa Moldova Noastră”) sînt, zice editorialistul, „în creştere de formă” şansele de a-şi adjudeca, împreună, 40-43 la sută din voturi sînt destul de mari. E limpede, deci, că şi de data asta buturuga mică poate răsturna carul mare. Singuri, ca şi mai înainte, comuniştii nu au cum să se impună. Cei trei favoriţi de pe centru-dreapta sînt, aşa-zicînd, suficienţi lor înşişi şi e îndoielnic că vor consimţi o tranzacţie, de exemplu, cu Braghiş, fost lider al comsomolului din RSSM-ul de altă dată. Aşa că, în condiţia în care „cei mici” vor lua baremul, o coaliţie de stînga, sub ochiul protector al Tătucului, se va constitui cu iuţeală. Totul e cît îşi va adjudeca, ea, cu această ocazie. O paritate de forţe în parlament e tot ce ne lipsea pe vreme de recesiune, incertitudine geopolitică şi gravă derută identitară. Paritate însemnînd, aici, blocaje legislative, guvern anemic şi o nesfîrşită bătălie clientelară. La cinci aprilie vom vota, aşadar, pe muchie de cuţit. Încolo, Dumnezeu cu mila.