Aşa grăit-a Schwarzenegger

Eu îl înţeleg pe gaspadin Mitriuk (cu „k”, orice s-ar zice!): de ce să-şi fi bătut dumnealui capul cu pleonasmul şi regula ortografierii cu „î” din „i” sau cu „â” din „a”? Cînd iscălea atît de ministerial în dreptul substantivului „viceprimar”, calendarul arăta 2007, fine de august. Singurul gînd mai serios care te vizita pe atunci era cum să goleşti o halbă rece de „Starîi melnik” pe terasă la Roşca (eventual chiar pe locul brazilor tăiaţi mişeleşte, dar cu secure de consilier, ca să nu ruginească funcţia). La alegerile pentru care azi se rod vagoane de pantaloni prin staff-uri nu visa nici Comisia Electorală Centrală. Adică lumea era îndeobşte relaxată. Şi dacă mai clasifica în catigorie, mă rog, cine nu dă în viaţa asta măcar o dată cu oiştea-n gard?

Pe de altă parte, dacă ne-ar vizita cînd vrem noi Terminatorul să ne spună blînd şi filologic: uăi, nu şi prost şî iscăli, că-n 2009 te-or pune pe listă şi ce figură o să faci tu atunci în ochii muşteriilor cu drept de vot? Probabilitatea, desigur, e minimă şi totuşi merită să admitem că pe cinci (aprilie, bien sûr), aşa topiţi cum arată, şi-ar putea dori oameni cu carte în imobilul de pe Ştefan cel Mare, 105. Că poate măcar în viitorul mandat va fi la modă competenţa, nu paraii & maţele pestriţe. Caz în care - bez bă! - adio viitor luminos, cu taxe încă mai mari în transportul urban…

Morala e cruntă: clasificarea în catigorie îţi poate lipsi fesele de bucuria intimităţii cu un fotoliu ergonomic.