Birul de ovaţii
De vreo zeci ani şi mai bine, invariabil, în ultima decadă a lunii august (plină ochi de sărbători, una mai simandicoasă decît alta, de-ar fi să fi să citez doar Ziua Independenţei – un mic şi tot mai slab halucinogen pentru patriotul mediu, căruia îi repugnă sincer discernămîntul, dar îi place, în schimb, socializarea bahico-guturală prin agora) în oraşul nostru îşi desfăşoară sofisticatele atelaje de scripeţi, mînere, butoane, transmisii etc. caruselul. Aş fi ta[...] continuare
dacă ochi mei se închid
dacă ochii mei se închid şi eu încep să fac mişcări spasmodice e un semn de lichefiere pentru linia orizontului un semn grav de redundanţă şi proliferare zice şi de-odată încremeneşte în pragul marsupiului pe-nserat l-am surprins cum se mişcă: o delicateţe fără sfîrşit şi ploua mereu din el cu solzi vineţi peste găurile firmamentului… [...] continuare
Nebunul indispensabil
Descopăr, pe site-ul Publika, o ştire cum că interimarul Ghimpu ar pregăti un proiect pentru o lege a lustraţiei. Foarte bine! Aplauze, chiar ovaţii, şi îndelungate! Dar de ce tocmai acum?! De ce nu mai înainte? Anul trecut, de pildă, îndată după ungere, sau astă primăvară, fiindcă aici întîrziem al doilea deceniu deja. Să nu cîrtim, totuşi: e bine că măcar intenţia s-a rostogolit de pe buzele decidente. Acesta este – sau ar putea fi considerat – adevăratul evenimen[...] continuare
Despre jlobi şi pupincurişti
N-am fost la întîlnirea de mai ieri a lui Voronin cu acoliţii, programată în incinta cinematografului „Patria”. Nu ca să-mi fabric din asta un titlu de glorie, un soi de mică (şi, vai, penibilă) dizidenţă faţă de cel care era odinioară literalmente atotputernic. Nu, nu! O banală lipsă de timp la mijloc şi ceva diferend cu avatarurile trupului. Altfel aş fi mers cu mare curiozitate. Este neîndoielnic instructiv să afli chiar din gura Tartorului de ce, spre exemplu, trebu[...] continuare
Păi dacă îţi spun acum ceva despre mine